2 Corinteni

Capitolul 3

Destoinicia apostolului.
¹ Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi?
2Cor 5.12; 2Cor 10.8-12; 2Cor 12.11; Fapt 18.27;
² Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.
1Cor 9.2;
³ Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.
1Cor 3.5; Ex 24.12; Ex 34.1; Ps 40.8; Ier 31.33; Ezec 11.19; Ezec 36.26; Evr 8.10;
⁴ Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.
⁵ Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu,
Ioan 15.5; 2Cor 2.16; 1Cor 15.10; Filip 2.13;
⁶ care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.
1Cor 3.5; 1Cor 15.10; 2Cor 5.18; Efes 3.7; Col 1.25-29; 1Tim 1.11-12; 2Tim 1.11; Ier 31.31;
Legământul cel nou şi cel vechi.
⁷ Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
Rom 7.10; Ex 34.1-28; Deut 10.1; Ex 34.29-85;
⁸ cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?
Gal 3.5;
⁹ Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?
Rom 1.17; Rom 3.21;
¹⁰ Şi, în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
¹¹ În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător!
¹² Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală
2Cor 7.4; Efes 6.19;
¹³ şi nu facem ca Moise, care îşi punea o maramă peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfârşitului a ceea ce era trecător.
Ex 34.33-35; Rom 10.4; Gal 3.23;
¹⁴ Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos.
Isa 6.10; Mat 13.11-14; Ioan 12.40; Fapt 28.26; Rom 11.7-25; 2Cor 4.4;
¹⁵ Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o maramă peste inimile lor.
¹⁶ Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată.
Ex 34.34; Rom 11.23-26; Isa 25.7;
¹⁷ Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.
1Cor 15.45; 2Cor 3.6;
¹⁸ Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
1Cor 13.12; 2Cor 4.4-6; 1Tim 1.11; Rom 8.29; 1Cor 15.49; Col 3.10;

2 Corinteni, capitolul 3