Romani

Capitolul 7

Creştinul izbăvit de Lege.
¹ Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el?
² Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei.
1Cor 7.39; Mat 5.32;
³ Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.
⁴ Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu.
Rom 8.2; Gal 2.19; Gal 5.18; Efes 2.15; Col 2.14; Gal 5.22;
⁵ Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.
Rom 6.13; Rom 6.21; Gal 5.19; Iac 1.15;
⁶ Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.
Rom 2.29; 2Cor 3.6;
Legea dă cunoştinţa păcatului.
⁷ Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
Rom 3.20; Ex 20.17; Deut 5.21; Fapt 20.33; Rom 13.9;
⁸ Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort.
Rom 4.15; Rom 5.20;
⁹ Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit.
1Cor 15.56;
¹⁰ Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea.
Lev 18.5; Ezec 20.11-21; 2Cor 3.7;
¹¹ Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea.
¹² Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.
Ps 19.8; Ps 119.38-137; 1Tim 1.8;
¹³ Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.
Lupta firii pământeşti împotriva duhului.
¹⁴ Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.
1Imp 21.20; 2Imp 17.17;
¹⁵ Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.
Gal 5.17;
¹⁶ Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.
¹⁷ Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
¹⁸ Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.
Gen 6.5; Gen 8.21;
¹⁹ Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!
²⁰ Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.
²¹ Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
²² Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;
Ps 1.2; 2Cor 4.16; Efes 3.16; Col 3.9-10;
²³ dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.
Gal 5.17; Rom 6.13-19;
²⁴ O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?
²⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
1Cor 15.57;

Romani, capitolul 7