Pasajul zilei– 26 iulie

/

Cantarea cantarilorCapitolul 5
¹ Eu intru* în grădina mea, soro mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc** fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni†, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
* Cant 4:16 ** Cant 4:11 † Luca 15:7 Luca 15:10 Ioan 3:29 Ioan 15:14
² Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate*: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
* Apoc 3:20
³ „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăşi?”
⁴ Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului şi mi-a fost milă de el atunci.
⁵ M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
⁶ Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat*, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
* Cant 3:1
⁷ Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii* de pe ziduri.
* Cant 3:3
⁸ Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
⁹ Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –
¹⁰ Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.
¹¹ Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri sunt negre cum e corbul.
¹² Ochii* lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.
* Cant 1:8
¹³ Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele* lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
* Cant 1:15 Cant 4:1
¹⁴ Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
¹⁵ picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
¹⁶ Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Cantarea cantarilorCapitolul 6
¹ Unde s-a dus iubitul tău, cea mai* frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
* Cant 1:8
² Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.
³ Eu sunt a* iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –
* Cant 2:16 Cant 7:10
⁴ Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită* ca nişte oşti sub steagurile lor.
* Cant 6:10
⁵ Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca* o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.
* Cant 4:1
⁶ Dinţii* tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
* Cant 4:2
⁷ Obrazul tău este ca* o jumătate de rodie, sub marama ta…
* Cant 4:3
⁸ Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare şi fete fără număr,
⁹ dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –
¹⁰ „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită* ca nişte oşti sub steagurile lor?” –
* Cant 6:4
¹¹ M-am coborât în grădina cu nuci să* văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.
* Cant 7:12
¹² Dar, fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –
¹³ Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor1?
Cantarea cantarilorCapitolul 7
¹ Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată* de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.
* Ps 44:13
² Pântecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipseşte vinul mirositor; trupul tău este un snop de grâu, încins cu crini.
³ Amândouă* ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
* Cant 4:5
⁴ Gâtul* tău este ca un turn de fildeş; ochii tăi sunt ca iazurile Hesbonului, de lângă Poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc.
* Cant 4:4
⁵ Capul tău este cum e Carmelul şi părul capului tău este ca purpura împărătească: până şi un împărat ar fi înlănţuit de pletele tale!…
⁶ Ce frumoasă şi ce plăcută eşti tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
⁷ Statura ta este ca finicul şi ţâţele tale ca nişte struguri.
⁸ Îmi zic: „Mă voi sui în finic şi-i voi apuca crăcile!” Atunci, ţâţele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale, ca al merelor.
⁹ Şi gura ta* toarnă un vin ales, care curge lin, ca răspuns la dezmierdările mele, şi alunecă pe buzele noastre când adormim! –
* Cant 2:16 Cant 6:3
¹⁰ Eu sunt a iubitului meu, şi* el doreşte de mine.
* Ps 45:11
¹¹ Vino, iubitule, haidem să ieşim pe câmp, să mânem noaptea în sate!
¹² Dis-de-dimineaţă ne vom duce la vii să* vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea şi dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.
* Cant 6:11
¹³ Mandragorele* îşi răspândesc mirosul şi deasupra uşii avem** tot felul de roade bune, noi şi vechi, pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
* Gen 30:14 ** Mat 13:52
Cantarea cantarilorCapitolul 8
¹ O, de ai fi fratele meu, care a supt la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
² Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin* mirositor, must din rodiile mele.
* Prov 9:2
³ Mâna lui stângă* să fie sub capul meu şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –
* Cant 2:6
⁴ Vă rog* fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –
* Cant 2:7 Cant 3:5
⁵ Cine* este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mamă-ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea”? –
* Cant 3:6
⁶ Pune-mă* ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
* Isa 49:16 Ier 22:24 Hag 2:23
⁷ Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de* ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ. –
* Prov 6:35
⁸ Avem o soră micuţă*, care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?
* Ezec 23:33
⁹ Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –
¹⁰ Eu sunt un zid şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
¹¹ Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o* unor păzitori şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
* Mat 21:33
¹² Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –
¹³ Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte* şi fă-mă să-l aud! –
* Cant 2:14
¹⁴ Vino* repede, iubitule, ca** o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!
* Apoc 22:17 Apoc 22:20 ** Cant 2:17

1. Evreieşte: din Mahanaim (Gen. 32:2).