Pasajul zilei pentru 17 mai

Iov, capitolul 14
Iov 14:1 Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină de necazuri.
Iov 5.7; Ecl 2.23;
Iov 14:2 Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.
Iov 8.9; Ps 90.5-9; Ps 102.11; Ps 103.15; Ps 144.4; Isa 40.6; Iac 1.10-11; Iac 4.14; 1Pet 1.24;
Iov 14:3 Şi asupra lui ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi la judecată cu Tine!
Ps 144.3; Ps 143.2;
Iov 14:4 Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.
Gen 5.3; Ps 51.5; Ioan 3.6; Rom 5.12; Efes 2.3;
Iov 14:5 Dacă zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,
Iov 7.1;
Iov 14:6 întoarce-Ţi măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul la sfârşitul zilei.
Iov 7.16-19; Iov 10.20; Ps 39.13; Iov 7.1;
Iov 14:7 Un copac, şi tot are nădejde: căci când este tăiat odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.
Iov 14.14;
Iov 14:8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
Iov 14:9 înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
Iov 14:10 Dar omul când moare, rămâne întins; omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
Iov 14:11 Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,
Iov 14:12 aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.
Ps 102.26; Isa 51.6; Isa 65.17; Isa 66.22; Fapt 3.21; Rom 8.20; 2Pet 3.7-11; Apoc 20.11; Apoc 21.1;
Iov 14:13 Ah! de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
Iov 14:14 Dacă omul odată mort ar putea să mai învie, aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.
Iov 13.15; Iov 14.7;
Iov 14:15 Atunci m-ai chema, şi Ţi-aş răspunde, şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.
Iov 13.22;
Iov 14:16 Dar astăzi îmi numeri paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;
Iov 10.6-14; Iov 13.27; Iov 31.4; Iov 34.21; Ps 56.8; Ps 139.1-3; Prov 5.21; Ier 32.19;
Iov 14:17 călcările mele de Lege sunt pecetluite într-un mănunchi, şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.
Deut 32.34; Osea 13.12;
Iov 14:18 Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
Iov 14:19 cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu: aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
Iov 14:20 Îl urmăreşti întruna, şi se duce; îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
Iov 14:21 De ajung fiii lui la cinste, el nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.
Ecl 9.5; Isa 63.16;
Iov 14:22 Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”
Iov, capitolul 15
A doua cuvântare a lui Elifaz.
Iov 15:1 Elifaz din Teman a luat cuvântul şi a zis:
Iov 15:2 „Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vânt de răsărit?
Iov 15:3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic şi prin cuvântări care nu slujesc la nimic?
Iov 15:4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
Iov 15:5 Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
Iov 15:6 Nu eu, ci gura ta te osândeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
Luc 19.22;
Iov 15:7 Tu eşti omul care s-a născut întâi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
Ps 90.2; Prov 8.25;
Iov 15:8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
Rom 11.34; 1Cor 2.11;
Iov 15:9 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?
Iov 13.2;
Iov 15:10 Între noi sunt peri albi, bătrâni, oameni mai înziliţi decât tatăl tău.
Iov 32.6-7;
Iov 15:11 Puţin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine şi cuvintele care-ţi vorbesc atât de blând?…
Iov 15:12 Încotro te trage inima şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
Iov 15:13 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mânia şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea:
Iov 15:14 „Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
1Imp 8.46; 1Cron 6.36; Iov 14.4; Ps 14.3; Prov 20.9; Ecl 7.20; 1Ioan 1.8-10;
Iov 15:15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,
Iov 4.18; Iov 25.5;
Iov 15:16 cu cât mai puţin fiinţa urâcioasă şi stricată – omul, care bea nelegiuirea ca apa!”?
Iov 4.19; Ps 14.3; Ps 53.3; Iov 34.7; Prov 19.28;
Iov 15:17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
Iov 15:18 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor,
Iov 8.8;
Iov 15:19 cărora singuri li se dăduse ţara şi printre care niciun străin nu venise încă.
Ioel 3.17;
Iov 15:20 „Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.
Ps 90.12;
Iov 15:21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
1Tes 5.3;
Iov 15:22 El nu trage nădejde să scape de întuneric, vede sabia care-l ameninţă;
Iov 15:23 aleargă încoace şi încolo să caute pâine, ştie că-l aşteaptă ziua întunericului.
Ps 59.15; Ps 109.10; Iov 18.12;
Iov 15:24 Necazul şi neliniştea îl înspăimântă şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
Iov 15:25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu, s-a împotrivit Celui Atotputernic
Iov 15:26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
Iov 15:27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osânză
Iov 15:28 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărâmate.
Iov 15:29 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pământ.
Iov 15:30 Nu va putea ieşi din întuneric, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
Iov 4.9;
Iov 15:31 Dacă se încrede în rău, se înşală, căci răul îi va fi răsplata.
Isa 59.4;
Iov 15:32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
Iov 22.16; Ps 55.23;
Iov 15:33 Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
Iov 15:34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mânca focul.
Iov 15:35 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sânul lui coace roade care-l înşală.”
Ps 7.14; Isa 59.4; Osea 10.13;
Iov, capitolul 16
Răspunsul lui Iov.
Iov 16:1 Iov a luat cuvântul şi a zis:
Iov 16:2 „Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sunteţi nişte mângâietori supărăcioşi.
Iov 13.4;
Iov 16:3 Când se vor sfârşi aceste vorbe în vânt? Şi pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
Iov 16:4 Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V-aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,
Ps 22.7; Ps 109.25; Pl;
Iov 16:5 v-aş mângâia cu gura şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?
Iov 16:6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?
Iov 16:7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri… Mi-ai pustiit toată casa!
Iov 16:8 M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuieşte în faţă.
Iov 16:9 Mă sfâşie şi mă urmăreşte în mânia Lui, scrâşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.
Iov 10.16-17; Iov 13.24;
Iov 16:10 Ei deschid gura să mă mănânce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se înverşunează cu toţii după mine.
Ps 22.13; Pl; Mic 5.1; Ps 35.15;
Iov 16:11 Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mâinile celor răi.
Iov 1.15-17;
Iov 16:12 Eram liniştit, şi m-a scuturat, m-a apucat de ceafă şi m-a zdrobit, a tras asupra mea ca într-o ţintă.
Iov 7.20;
Iov 16:13 Săgeţile Lui mă înconjoară din toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,
Iov 16:14 mă frânge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.
Iov 16:15 Mi-am cusut un sac pe piele şi mi-am prăvălit capul în ţărână.
Iov 30.19; Ps 7.5;
Iov 16:16 Plânsul mi-a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.
Iov 16:17 Totuşi n-am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
Iov 16:18 Pământule, nu-mi acoperii sângele, şi vaietele mele să n-aibă margine!
Iov 27.9; Ps 66.18-19;
Iov 16:19 Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.
Rom 1.9;
Iov 16:20 Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrimi,
Iov 16:21 să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.
Iov 31.35; Ecl 6.10; Isa 45.9; Rom 9.20;
Iov 16:22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.
Ecl 12.5;
Iov, capitolul 17
Iov 17:1 Mi se pierde suflarea, mi se sting zilele, mă aşteaptă mormântul.
Ps 88.3-4;
Iov 17:2 Sunt înconjurat de batjocoritori, şi ochiul meu trebuie să privească spre ocările lor.
1Sam 1.6-7;
Iov 17:3 Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?
Prov 6.1; Prov 17.18; Prov 22.26;
Iov 17:4 Căci le-ai încuiat inima în faţa priceperii. De aceea nici nu-i vei lăsa să biruie.
Iov 17:5 Cine dă pe prieteni să fie prădaţi, copiilor aceluia li se vor topi ochii.
Iov 17:6 M-a făcut de basmul oamenilor şi ca unul pe care-l scuipi în faţă!
Iov 30.9;
Iov 17:7 Ochiul mi se întunecă de durere; toate mădularele mele sunt ca o umbră.
Ps 6.7; Ps 31.9;
Iov 17:8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriţi de aceasta, şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
Iov 17:9 Cel fără prihană rămâne totuşi tare pe calea lui, cel cu mâinile curate se întăreşte tot mai mult.
Ps 24.4;
Iov 17:10 Dar voi toţi, întoarceţi-vă, veniţi iarăşi cu cuvântările voastre, şi vă voi arăta că între voi niciunul nu e înţelept.
Iov 6.29;
Iov 17:11 Ce! Mi s-au dus zilele, mi s-au nimicit planurile, planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…
Iov 7.6; Iov 9.25;
Iov 17:12 Şi ei mai spun că noaptea este zi, că se apropie lumina, când întunericul a şi venit!
Iov 17:13 Când Locuinţa morţilor o aştept ca locuinţă, când în întuneric îmi voi înălţa culcuşul;
Iov 17:14 când strig gropii: „Tu eşti tatăl meu!” Şi viermilor: „Voi sunteţi mama şi sora mea!”
Iov 17:15 Unde mai este atunci nădejdea mea? Şi cine mai poate vedea nădejdea mea?
Iov 17:16 Ea se va coborî cu mine la porţile Locuinţei morţilor, când vom merge împreună să ne odihnim în ţărână.”
Iov 18.13; Iov 3.17-19;

Iov 14:1 - Iov 17:16