1 Corinteni, 15:45

¹ Vă fac cunoscută, fraţilor, Evanghelia pe care* v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o**, în care aţi rămas

² şi prin* care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi** crezut.

³ V-am* învăţat înainte de toate, aşa cum** am primit şi eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după† Scripturi,

⁴ că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi*,

⁵ şi* că S-a arătat lui Chifa, apoi celor** doisprezece.

⁶ După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

⁷ În urmă, S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor* apostolilor.

⁸ După ei* toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

⁹ Căci eu sunt cel mai* neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am** prigonit Biserica lui Dumnezeu.

¹⁰ Prin* harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am** lucrat mai mult decât toţi, totuşi† nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

¹¹ Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.

¹² Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morţilor?

¹³ Dacă nu este o înviere a morţilor, nici* Hristos n-a înviat.

¹⁴ Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră.

¹⁵ Ba încă noi suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit* despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

¹⁶ Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.

¹⁷ Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă* în păcatele voastre

¹⁸ şi, prin urmare, şi cei ce au adormit în Hristos sunt pierduţi.

¹⁹ Dacă* numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

²⁰ Dar acum, Hristos* a înviat din morţi, pârga** celor adormiţi.

²¹ Căci dacă* moartea a venit prin om, tot prin** om a venit şi învierea morţilor.

²² Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos,

²³ dar fiecare* la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.

²⁴ În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia* în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

²⁵ Căci trebuie ca El să împărăţească până* va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

²⁶ Vrăjmaşul* cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.

²⁷ Dumnezeu, în adevăr, „a* pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul.

²⁸ Şi când* toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar** şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

²⁹ Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

³⁰ Şi de ce* suntem noi în primejdie în orice clipă?

³¹ În fiecare zi, eu* sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cât este de adevărat că am de ce să mă laud** cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

³² Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am* luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci „să** mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”.

³³ Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile* rele strică obiceiurile bune.”

³⁴ Veniţi-vă* în fire cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Căci** sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre† ruşinea voastră o spun.

³⁵ Dar va zice cineva: „Cum* înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?”

³⁶ Nebun ce eşti! Ce* semeni tu nu înviază dacă nu moare mai întâi.

³⁷ Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă.

³⁸ Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

³⁹ Nu orice trup este la fel, ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

⁴⁰ Tot aşa sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti, dar alta este strălucirea trupurilor cereşti şi alta a trupurilor pământeşti.

⁴¹ Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

⁴² Aşa* este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire;

⁴³ este* semănat în ocară şi înviază în slavă; este semănat în neputinţă şi înviază în putere.

⁴⁴ Este semănat trup firesc şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

⁴⁵ De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost* făcut un suflet viu.” Al doilea Adam** a fost făcut un duh† dătător de viaţă.

⁴⁶ Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă.

⁴⁷ Omul* dintâi este din pământ**, pământesc; omul al doilea este din† cer.

⁴⁸ Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum* este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

⁴⁹ Şi după cum* am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom** purta şi chipul Celui ceresc.

⁵⁰ Ce spun eu, fraţilor, este că nu pot carnea* şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

⁵¹ Iată, vă spun o taină: nu* vom adormi toţi, dar** toţi vom fi schimbaţi,

⁵² într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa* va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.

⁵³ Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire şi trupul* acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

⁵⁴ Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea* a fost înghiţită de biruinţă.

⁵⁵ Unde îţi este biruinţa, moarte*? Unde îţi este boldul, moarte?”

⁵⁶ Boldul morţii este păcatul şi puterea* păcatului este Legea.

⁵⁷ Dar* mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa** prin Domnul nostru Isus Hristos!

⁵⁸ De aceea*, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că** osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.

Concurs

Contact

Biblia

1 Corinteni Capitolul 15

Din acest capitol