1 Imparati  



Capitolul 20
  • Biruinţa lui Ahab
  • 1 Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea – avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.
  • 2 A trimis în cetate soli la Ahab, împăratul lui Israel, să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad:
  • 3 ‘Argintul şi aurul tău sunt ale mele, nevestele şi cei mai frumoşi copii ai tăi sunt tot ai mei’.”
  • 4 Împăratul lui Israel a răspuns: „Împărate, domnul meu, fie cum zici! Sunt al tău cu tot ce am.”
  • 5 Solii s-au întors şi au zis: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: ‘Am trimis să-ţi spună: «Să-mi dai argintul şi aurul tău, nevestele şi copiii tăi».
  • 6 De aceea, voi trimite mâine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îţi vor scormoni casa ta şi casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai mai scump şi vor lua’.”
  • 7 Împăratul lui Israel a chemat pe toţi bătrânii ţării şi a zis: „Vedeţi bine şi înţelegeţi că omul acesta ne vrea răul, căci a trimis să-mi ceară nevestele şi copiii, argintul şi aurul, şi n-am zis că nu i le dau!”
  • 8 Toţi bătrânii şi tot poporul au zis lui Ahab: „Nu-l asculta şi nu te învoi.”
  • 9 Şi el a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi domnului meu, împăratul: ‘Voi face tot ce ai trimis să ceri robului tău întâia dată, dar lucrul acesta nu-l pot face.’” Solii au plecat şi i-au dus răspunsul.
  • 10 Ben-Hadad a trimis să spună lui Ahab: „Să* mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, de va ajunge praful Samariei să umple mâna întregului popor care mă urmează!”
  • * 1 Imp 19:2;
  • 11 Şi împăratul lui Israel a răspuns: „Cine încinge armele să nu se laude ca cel ce le pune jos!”
  • 12 Când a primit Ben-Hadad răspunsul acesta, stătea la băut* cu împăraţii în corturi şi a zis slujitorilor lui: „Pregătiţi-vă!” Şi ei s-au pregătit de năvală împotriva cetăţii.
  • * 1 Imp 20:16;
  • 13 Dar iată că un proroc s-a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Vezi toată această mulţime mare? O voi da* astăzi în mâinile tale, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul’.”
  • * 1 Imp 20:28;
  • 14 Ahab a zis: „Prin cine?” Şi el a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Prin slujitorii mai-marilor peste ţinuturi’.” Ahab a zis: „Cine va începe lupta?” Şi el a răspuns: „Tu”.
  • 15 Atunci, Ahab a numărat slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi s-au găsit două sute treizeci şi doi şi, după ei, a numărat tot poporul, pe toţi copiii lui Israel, şi erau şapte mii.
  • 16 Au făcut o ieşire pe la miazăzi. Ben-Hadad bea şi se îmbăta* în corturile lui cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau.
  • * 1 Imp 20:12; 1 Imp 16:9;
  • 17 Slujitorii mai-marilor peste ţinuturi au ieşit cei dintâi. Ben-Hadad a cercetat şi i-au spus astfel: „Au ieşit nişte oameni din Samaria.”
  • 18 El a zis: „Dacă ies pentru pace, prindeţi-i vii şi, chiar dacă ies pentru luptă, prindeţi-i vii.”
  • 19 Când au ieşit din cetate, slujitorii mai-marilor peste ţinuturi şi armata care-i urma
  • 20 au lovit, fiecare pe omul dinaintea lui, şi sirienii au luat-o la fugă. Israel i-a urmărit. Ben-Hadad, împăratul Siriei, a scăpat pe un cal, cu nişte călăreţi.
  • 21 Împăratul lui Israel a ieşit, a lovit caii şi carele şi a pricinuit sirienilor o mare înfrângere.
  • A doua biruinţă asupra lui Ben-Hadad
  • 22 Atunci, prorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel şi i-a zis: „Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut, căci, la anul*, împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta.”
  • * 2 Sam 11:1;
  • 23 Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor, de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.
  • 24 Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui şi înlocuieşte-i cu căpetenii
  • 25 şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei.” El i-a ascultat şi a făcut aşa.
  • 26 În anul următor, Ben-Hadad a numărat pe sirieni şi s-a suit la Afec* să lupte împotriva lui Israel.
  • * Ios 13:4;
  • 27 Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde şi au ieşit în întâmpinarea sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când sirienii umpleau ţara.
  • 28 Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că sirienii au zis: «Domnul este un dumnezeu al munţilor, şi nu un dumnezeu al văilor», voi da* toată această mare mulţime în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul’.”
  • * 1 Imp 20:13;
  • 29 Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea, au început lupta şi copiii lui Israel au omorât sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi, într-o zi.
  • 30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afec şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră. Ben-Hadad fugise şi el în cetate şi umbla din odaie în odaie.
  • Ahab dă drumul lui Ben-Hadad
  • 31 Slujitorii lui i-au zis: „Iată, am auzit că împăraţii casei lui Israel sunt nişte împăraţi miloşi: să ne încingem deci coapsele* cu saci, să ne punem funii pe capetele noastre şi să ieşim la împăratul lui Israel – poate că te va lăsa cu viaţă.”
  • * Gen 37:34;
  • 32 Şi-au pus saci împrejurul coapselor şi funii împrejurul capului, s-au dus la împăratul lui Israel şi au zis: „Robul tău Ben-Hadad a zis: ‘Lasă-mă cu viaţă!’” Ahab a răspuns: „Mai este încă în viaţă? Este fratele meu!”
  • 33 Oamenii aceştia au luat lucrul acesta ca un semn bun şi s-au grăbit să-l ia pe cuvânt şi să zică: „Ben-Hadad este fratele tău!” Şi el a zis: „Duceţi-vă şi aduceţi-l!” Ben-Hadad a venit la el şi Ahab l-a suit în carul lui.
  • 34 Ben-Hadad i-a zis: „Îţi voi da înapoi cetăţile* pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău şi-ţi vei face uliţi în Damasc, cum făcuse tatăl meu în Samaria.” „Şi eu”, a răspuns Ahab, „îţi voi da drumul, făcând un legământ.” A făcut legământ cu el şi i-a dat drumul.
  • * 1 Imp 15:20;
  • 35 Unul din fiii* prorocilor a zis tovarăşului său, după porunca** Domnului: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela n-a vrut să-l lovească.
  • * 2 Imp 2:3; 2 Imp 2:5; 2 Imp 2:7; 2 Imp 2:15; ** 1 Imp 13:17; 1 Imp 13:18;
  • 36 Atunci, el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.” Şi, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu* şi l-a omorât.
  • * 1 Imp 13:24;
  • 37 A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit.
  • 38 Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului şi s-a legat la ochi.
  • 39 Când a trecut împăratul*, prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: ‘Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa** lui sau vei plăti un talant de argint!’
  • * 2 Sam 12:1; ** 2 Imp 10:24;
  • 40 Şi, pe când robul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda; tu însuţi ai rostit-o.”
  • 41 Îndată, prorocul şi-a scos legătura de la ochi, şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.
  • 42 El a zis atunci împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Pentru că* ai lăsat să-ţi scape din mâini omul pe care-l sortisem nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui şi poporul tău, pentru poporul lui’.”
  • * 1 Imp 22:31-37; 1 Imp 22:20;
  • 43 Împăratul lui Israel s-a dus* acasă trist şi mânios şi a ajuns la Samaria.
  • * 1 Imp 21:4;
  1 Imparati, capitolul 20