5Dumnezeii aceştia sunt ca o sperietoare de păsări într-un ogor de castraveţi1 şi nu* vorbesc; sunt duşi** de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă niciun† rău şi nu sunt în stare să facă niciun bine.”
7Cine* să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie Ţi se cuvine teama, căci între** toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine.
9Ei aduc din Tarsis foiţe de argint şi aur* din Ufaz; meşterul şi mâna argintarului le pun în lucru; hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru şi în purpură, toate sunt lucrate** de meşteri iscusiţi.
10Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu* viu şi un Împărat** veşnic. Pământul tremură de mânia Lui şi neamurile nu pot să sufere urgia lui.
13La tunetul* Lui, urlă apele în ceruri; El ridică** norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.
14Atunci* se arată omul cât este de prost** cu ştiinţa lui şi orice argintar† rămâne de ruşine cu chipul lui cioplit, căci idolii†† lui nu sunt decât minciună şi nu este nicio suflare în ei;
16Dar Cel ce este partea* lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel** este seminţia moştenirii Lui – Domnul oştirilor este Numele† Lui.
20Cortul* îmi este dărâmat, toate funiile îmi sunt rupte, fiii mei m-au părăsit, nu mai sunt; n-am pe nimeni care să-mi întindă cortul din nou sau să-mi ridice pânzele!”
25Varsă-Ţi* urgia peste neamurile care** nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci mănâncㆠpe Iacov, îl înghit, îl topesc şi-i pustiesc locuinţa.
