Matei, 13

¹ În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea* lângă mare.

² O mulţime de noroade s-au* strâns la El, aşa că a trebuit să Se** suie să şadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe ţărm.

³ El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.

⁴ Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

⁵ O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

⁶ Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

⁷ O altă* parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.

⁸ O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută* , altul, şaizeci şi altul, treizeci.

⁹ Cine* are urechi de auzit să audă.”

¹⁰ Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”

¹¹ Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă* v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

¹² Căci* celui ce are, i se va da şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

¹³ De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

¹⁴ Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veţi* auzi cu urechile voastre şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri şi nu veţi vedea.’

¹⁵ Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns* tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.

¹⁶ Dar ferice* de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!

¹⁷ Adevărat vă spun că mulţi* proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

¹⁸ Ascultaţi* dar ce înseamnă pilda semănătorului.

¹⁹ Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie* şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum.

²⁰ Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu* bucurie,

²¹ dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se* leapădă îndată de el.

²² Sămânţa* căzută între** spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.

²³ Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, şaizeci, altul, treizeci.”

²⁴ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.

²⁵ Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.

²⁶ Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.

²⁷ Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’

²⁸ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’

²⁹ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul* împreună cu ea.

³⁰ Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: «Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.»’”

³¹ Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia* cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.

³² Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

³³ Le-a spus* o altă pildă, şi anume: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”

³⁴ Isus a spus noroadelor toate aceste* lucruri în pilde şi nu le vorbea deloc fără pildă,

³⁵ ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi* vorbi în pilde, voi** spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

³⁶ Atunci, Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”

³⁷ El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.

³⁸ Ţarina* este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii** celui rău.

³⁹ Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul* este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.

⁴⁰ Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.

⁴¹ Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi* ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea

⁴² şi-i* vor arunca în cuptorul aprins; acolo** vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

⁴³ Atunci* , cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine** are urechi de auzit să audă.

⁴⁴ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde şi, de bucuria ei, se duce şi vinde* tot ce are şi cumpără** ţarina aceea.

⁴⁵ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.

⁴⁶ Şi, când găseşte un* mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

⁴⁷ Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde* tot felul de peşti.

⁴⁸ După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.

⁴⁹ Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi* pe cei răi din mijlocul celor buni

⁵⁰ şi-i* vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

⁵¹ „Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

⁵² Şi El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi* şi lucruri vechi.”

⁵³ După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.

⁵⁴ A* venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?

⁵⁵ Oare* nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov**, Iosif, Simon şi Iuda nu sunt ei fraţii† Lui?

⁵⁶ Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”

⁵⁷ Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire*. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu** este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa Lui.”

⁵⁸ Şi n-a* făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor.

Concurs

Contact

Biblia

Matei Capitolul 13

Din acest capitol