Luca, 11

¹ Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.”

² El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: ‘Tatăl* nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ.

³ Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi

⁴ şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator, şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.’”

⁵ Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: ‘Prietene, împrumută-mi trei pâini,

⁶ căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte’

⁷ şi, dacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ‘Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini’, –

⁸ vă spun: chiar* dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie.

⁹ De aceea şi* Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

¹⁰ Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte şi celui ce bate, i se deschide.

¹¹ Cine este tatăl acela dintre voi care, dacă-i* cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de peşte?

¹² Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie?

¹³ Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!”

¹⁴ Isus* a scos dintr-un bolnav un drac, care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit şi noroadele s-au mirat.

¹⁵ Dar unii ziceau: „El* scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”

¹⁶ Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau* un semn din cer.

¹⁷ Isus* le-a** cunoscut gândurile şi le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta.

¹⁸ Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?

¹⁹ Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

²⁰ Dar, dacă Eu scot dracii cu* degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.

²¹ Când* omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.

²² Dar* , dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.

²³ Cine* nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

²⁴ Duhul necurat, când* iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.’

²⁵ Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

²⁶ Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă* a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

²⁷ Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice* de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”

²⁸ Şi El a răspuns: „Ferice* mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc!”

²⁹ Pe când* noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună: „Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.

³⁰ Căci după cum Iona* a fost un semn pentru niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

³¹ Împărăteasa* de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

³² Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei* s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

³³ Nimeni* n-aprinde o lumină ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.

³⁴ Ochiul este lumina* trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină, dar, dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric.

³⁵ Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.

³⁶ Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.”

³⁷ Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă.

³⁸ Fariseul* a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz.

³⁹ Dar* Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul** vostru este plin de jefuire şi de răutate.

⁴⁰ Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru?

⁴¹ Daţi* mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.

⁴² Dar* vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

⁴³ Vai* de voi, fariseilor! Pentru că voi umblaţi după scaunele dintâi la sinagogi şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!

⁴⁴ Vai* de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că** voi sunteţi ca mormintele, care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie.”

⁴⁵ Unul din învăţătorii Legii a luat cuvântul şi I-a zis: „Învăţătorule, spunând aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi.”

⁴⁶ „Vai şi de voi, învăţători ai Legii”, a răspuns Isus. „Pentru că* voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.

⁴⁷ Vai* de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri.

⁴⁸ Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, căci ei au ucis pe proroci, iar voi le zidiţi mormintele.

⁴⁹ De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ‘Le voi trimite* proroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,

⁵⁰ ca să se ceară de la acest neam sângele tuturor prorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii:

⁵¹ de la* sângele lui Abel până la sângele** lui Zaharia, ucis între altar şi Templu’; da, vă spun, se va cere de la neamul acesta!

⁵² Vai* de voi, învăţători ai Legii! Pentru că voi aţi pus mâna pe cheia cunoştinţei: nici voi n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre, i-aţi împiedicat să intre.”

⁵³ După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L pună la strâmtoare şi să-L facă să vorbească despre multe lucruri;

⁵⁴ I-au întins astfel laţuri, ca* să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să-L poată învinui.

Concurs

Contact

Biblia

Luca Capitolul 11

Din acest capitol