Update Required
To play the media you will need to either update your browser to a recent version or update your Flash plugin.
Cârtirile în Sin – Prepeliţele şi mana. Sabatul
1Toată adunarea copiilor lui Israel a* plecat din Elim şi au ajuns în pustia Sin**, care este între Elim şi Sinai, în a cincisprezecea zi a lunii a doua, după ieşirea lor din ţara Egiptului.
3Copiii lui Israel le-au zis: „Cum de* n-am murit loviţi de mâna Domnului în ţara Egiptului, când** şedeam lângă oalele noastre cu carne, când mâncam pâine de ne săturam? Căci ne-aţi adus în pustia aceasta ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta.”
4Domnul a zis lui Moise: „Iată că voi face să vă plouă pâine* din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la** încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după Legea Mea.
7Şi mâine dimineaţă, veţi vedea slava* Domnului, pentru că v-a auzit cârtirile împotriva Domnului; căci ce** suntem noi, ca să cârtiţi împotriva noastră?”
8Moise a zis: „Domnul vă va da astă-seară carne de mâncat, şi mâine dimineaţă vă va da pâine să vă săturaţi, pentru că a auzit Domnul cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cârtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva* Domnului.”
12„Am* auzit cârtirile copiilor lui Israel. Spune-le: ‘Între cele** două seri aveţi să mâncaţi carne, şi dimineaţa† vă veţi sătura de pâine şi veţi şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.’”
15Copiii lui Israel s-au uitat la ea şi au zis unul către altul: „Ce este aceasta?” căci nu ştiau ce este. Moise le-a zis: „Este* pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană.”
16Iată ce a poruncit Domnul: „Fiecare dintre voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un* omer de cap, după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui.”
17Israeliţii au făcut aşa şi au strâns unii mai mult, alţii mai puţin.
18În urmă o măsurau cu omerul, şi cine* strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puţin nu ducea lipsă deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hrană.
19Moise le-a zis: „Nimeni să nu lase ceva din ea până a doua zi dimineaţa.”
20N-au ascultat de Moise şi s-au găsit unii care au lăsat ceva din ea până dimineaţa, dar a făcut viermi şi s-a împuţit. Moise s-a mâniat pe oamenii aceia.
21Astfel, în toate dimineţile, fiecare strângea cât îi trebuia pentru hrană şi, când venea căldura soarelui, se topea.
22În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. Toţi fruntaşii adunării au venit şi au spus lui Moise lucrul acesta.
23Şi Moise le-a zis: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de* odihnă, Sabatul închinat Domnului; coaceţi ce aveţi de copt, fierbeţi ce aveţi de fiert şi păstraţi până a doua zi dimineaţa tot ce va rămâne!”
29Vedeţi că Domnul v-a dat Sabatul; de aceea vă dă în ziua a şasea hrană pentru două zile. Fiecare să rămână la locul lui şi, în ziua a şaptea, nimeni să nu iasă din locul în care se găseşte.”
30Şi poporul s-a odihnit în ziua a şaptea.
31Casa lui Israel a numit hrana aceasta „mană”1. Ea semăna* cu bobul de coriandru; era albă şi avea un gust de turtă cu miere.
32Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: ‘Să se păstreze un omer plin cu mană pentru urmaşii voştri, ca să vadă şi ei pâinea pe care v-am dat-o s-o mâncaţi în pustie, după ce v-am scos din ţara Egiptului.’”
33Şi Moise a zis lui Aaron*: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului, ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.”
35Copiii lui Israel au mâncat mană patruzeci* de ani, până** la sosirea lor într-o ţară locuită; au mâncat mană până la sosirea lor la hotarele ţării Canaanului.
