7şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece* seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi** şi noapte. Pentru această nădejde†, împărate, sunt pârât eu de iudei!
10şi aşa* am şi făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniţă pe mulţi sfinţi, căci am primit puterea aceasta de la** preoţii cei mai de seamă; şi, când erau osândiţi la moarte, îmi dădeam şi eu votul împotriva lor.
11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile* şi îmi dădeam toată silinţa ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până şi în cetăţile străine.
13Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14Am căzut cu toţii la pământ, şi eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti? Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş.’
15‘Cine eşti, Doamne?’, am răspuns eu. Şi Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.
16Dar scoală-te şi stai în picioare, căci M-am arătat ţie ca*să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.
18ca să*le deschizi ochii, să**se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu şi să†primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea††împreună cu cei*†sfinţiţi.’
20Ci am* propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea şi la neamuri, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte** vrednice de pocăinţa lor.
22Dar, mulţumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viaţă până în ziua aceasta şi am mărturisit înaintea celor mici şi celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce* au spus prorocii şi Moise** că are să se întâmple,
25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredinţat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colţ!
27Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi.”
28Şi Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
29„Fie curând*, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”
