3proroceşte şi zi: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Da, pentru că din toate părţile au voit să vă pustiască şi să vă înghită, ca să ajungeţi moştenirea altor neamuri, şi pentru că aţi fost* de batjocura şi de ocara popoarelor,
4de aceea, munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, dărâmăturilor pustii şi cetăţilor părăsite, care au ajuns* de prada şi de râsul** celorlalte neamuri dimprejur,
5aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: ‹Da, în* focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri şi împotriva întregului Edom, care şi-au însuşit** ţara Mea şi s-au bucurat din toată inima lor şi cu tot dispreţul sufletului lor, ca să-i jefuiască roadele.›»’
6De aceea, proroceşte despre ţara lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, vorbesc în gelozia şi urgia Mea, pentru că suferiţi ocară* din partea neamurilor!»
11Voi înmulţi* pe voi oamenii şi vitele care vor creşte şi se vor înmulţi; voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte şi vă voi face mai mult bine decât odinioară şi veţi şti** că Eu sunt Domnul.
14din pricina aceasta de acum încolo nu vei mai mânca oameni şi nu-ţi vei mai nimici neamul», zice Domnul Dumnezeu.
15«De acum, nu te voi mai face* să auzi batjocurile neamurilor şi nu vei mai purta ocara popoarelor; nu-ţi vei mai nimici neamul», zice Domnul Dumnezeu.’”
17„Fiul omului, cei din casa lui Israel, când locuiau în ţara lor, au spurcat-o* prin purtarea lor şi prin faptele lor; aşa că purtarea lor a fost înaintea Mea ca spurcăciunea** unei femei în timpul necurăţiei ei.
20Când au venit printre neamuri, oriîncotro se duceau, pângăreau* Numele Meu cel sfânt, aşa încât se zicea despre ei: ‘Acesta este poporul Domnului, ei au trebuit să iasă din ţara lor.’
22De aceea, spune casei lui Israel: ‘Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Nu din pricina voastră fac aceste lucruri, casa lui Israel, ci din pricina Numelui Meu* celui sfânt, pe care l-aţi pângărit printre neamurile la care aţi mers.
23De aceea voi sfinţi Numele Meu cel mare, care a fost pângărit printre neamuri, pe care l-aţi pângărit în mijlocul lor. Şi neamurile vor cunoaşte că Eu sunt Domnul», zice Domnul Dumnezeu, «când voi fi sfinţit* în voi sub ochii lor.
31Atunci vă veţi* aduce aminte de purtarea voastră cea rea şi de faptele voastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înşivă din pricina nelegiuirilor şi urâciunilor voastre.
32Şi toate aceste lucruri nu* le fac din pricina voastră», zice Domnul Dumnezeu, «să ştiţi! Ruşinaţi-vă şi roşiţi de purtarea voastră, casa lui Israel!»
33Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «În ziua când vă voi curăţi de toate nelegiuirile voastre, voi face ca cetăţile voastre să fie locuite şi dărâmăturile* vor fi zidite din nou;
34ţara pustiită va fi lucrată iarăşi, de unde până aici era pustie în ochii tuturor trecătorilor.
35Şi se va spune atunci: ‹Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului* şi cetăţile acestea dărâmate, care erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite!›
36Şi neamurile care vor mai rămâne în jurul vostru vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat şi am sădit ce era pustiit. Eu*, Domnul, am vorbit şi voi şi face.»
37Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată în ce privinţă Mă voi* lăsa înduplecat de casa lui Israel şi iată ce voi face pentru ei: voi înmulţi** pe oameni ca pe o turmă de oi.
38Cetăţile dărâmate se vor umple cu turme de oameni, ca turmele închinate Domnului, cu turme care sunt aduse la Ierusalim în timpul sărbătorilor celor mari. Şi vor şti că Eu sunt Domnul.»’”
Ezechiel, capitolul 36
Versetul zilei
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
