Plangerile lui Ieremia  


Capitolul 4
  • Plângere asupra sorţii poporului
  • 1 Vai, cum s-a înnegrit aurul şi cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfântului Locaş pe la toate colţurile* uliţelor!
  • * Plang 2:19;
  • 2 Cum sunt priviţi acum fiii Sionului, cei aleşi şi preţuiţi ca aurul curat altădată, cum sunt priviţi acum, vai! Ca nişte vase* de pământ şi ca o lucrare făcută de mâinile olarului!
  • * Isa 30:14; Ier 19:11; 2 Cor 4:7;
  • 3 Chiar şi şacalii îşi apleacă ţâţa şi dau să sugă puilor lor, dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struţii* din pustie.
  • * Iov 39:14; Iov 39:16;
  • 4 Limba* sugarului i se lipeşte de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer** pâine, dar nimeni nu le-o dă.
  • * Ps 22:15; ** Plang 2:11; Plang 2:12;
  • 5 Cei ce se hrăneau cu bucate alese leşină pe uliţe. Cei ce fuseseră crescuţi în purpură se bucură* acum de o grămadă de gunoi!
  • * Iov 24:8;
  • 6 Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decât păcatul Sodomei, care a fost nimicită* într-o clipă, fără să fi pus cineva mâna pe ea.
  • * Gen 19:25;
  • 7 Voievozii ei erau mai strălucitori decât zăpada, mai albi decât laptele; trupul le era mai roşu decât mărgeanul; faţa le era ca safirul.
  • 8 Dar acum înfăţişarea le este mai negricioasă* decât funinginea, aşa că nu mai sunt cunoscuţi pe uliţe, pielea le este** lipită de oase, uscată ca lemnul.
  • * Plang 5:10; Ioel 2:6; Naum 2:10; ** Ps 102:5;
  • 9 Cei ce pier ucişi de sabie sunt mai fericiţi decât cei ce pier de foame, care cad sleiţi de puteri, din lipsa roadelor câmpului!
  • 10 Femeile*, cu toată mila** lor, îşi fierb copiii, care le slujesc ca hrană în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu.
  • * Plang 2:20; ** Isa 49:15; Deut 28:57; 2 Imp 6:29;
  • 11 Domnul Şi-a sleit urgia, Şi-a vărsat* mânia aprinsă; a aprins** în Sion un foc care-i mistuie temeliile.
  • * Ier 7:20; ** Deut 32:22; Ier 21:14;
  • 12 Împăraţii pământului n-ar fi crezut şi niciunul din locuitorii lumii n-ar fi crezut că potrivnicul care-l împresura are să intre pe porţile Ierusalimului.
  • 13 Iată rodul păcatelor* prorocilor săi, a nelegiuirilor preoţilor săi, care** au vărsat în mijlocul lui sângele celor neprihăniţi!
  • * Ier 5:31; Ier 6:13; Ier 14:14; Ier 23:11; Ier 23:21; Ezec 22:26; Ezec 22:28; Tef 3:4; ** Mat 23:31; Mat 23:37;
  • 14 Rătăceau ca orbii pe uliţe, mânjiţi* de sânge, aşa că nimeni nu putea** să se atingă de hainele lor.
  • * Ier 2:34; ** Num 19:16;
  • 15 „Depărtaţi-vă, necuraţilor*”, li se striga, „la o parte, la o parte, nu vă atingeţi de noi!” Când fugeau pribegind încoace şi încolo printre neamuri, se spunea: „Să nu mai locuiască aici!”
  • * Lev 13:45;
  • 16 În mânia Lui, Domnul i-a împrăştiat şi nu-Şi mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmaşul n-a căutat* la faţa preoţilor, nici n-a avut milă de cei bătrâni.
  • * Plang 5:12;
  • 17 Şi acolo ni se sfârşeau ochii* şi aşteptam zadarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam care totuşi nu ne-a izbăvit.
  • * 2 Imp 24:7; Isa 20:5; Isa 30:6; Isa 30:7; Ier 37:7; Ezec 29:16;
  • 18 Ne pândeau paşii*, ca să ne împiedice să mergem pe uliţele noastre; ni se apropia sfârşitul**, ni se împliniseră zilele… Da, ne venise sfârşitul!
  • * 2 Imp 25:4; 2 Imp 25:5; ** Ezec 7:2; Ezec 7:3; Ezec 7:6; Amos 8:2;
  • 19 Prigonitorii noştri erau mai iuţi* decât vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munţi şi ne-au pândit în pustie.
  • * Deut 28:49; Ier 4:13;
  • 20 Suflarea* vieţii noastre, unsul Domnului, a fost prins** în gropile lor, el, despre care ziceam: „Vom trăi sub umbra lui printre neamuri.”
  • * Gen 2:7; Plang 2:9; ** Ier 52:6; Ezec 12:13; Ezec 19:4; Ezec 19:8;
  • 21 Bucură-te* şi saltă de bucurie, fiica Edomului, care locuieşti în ţara Uţ! Dar şi la tine va trece potirul** şi tu te vei îmbăta şi te vei dezgoli!
  • * Ecl 11:9; ** Ier 25:15; Ier 25:16; Ier 25:21; Obad 1:10;
  • 22 Fiica Sionului, nelegiuirea* îţi este ispăşită: El nu te va mai trimite în robie. Dar ţie, fiica Edomului, îţi va** pedepsi nelegiuirea şi îţi va da pe faţă păcatele.
  • * Isa 40:2; ** Ps 137:7;
  Plangerile lui Ieremia, capitolul 4