1 Samuel, 14:26

¹ Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său.

² Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase* sute de oameni.

³ Ahia*, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod**, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta† efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.

⁴ Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja* filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene.

⁵ Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba.

⁶ Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire* printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.”

⁷ Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.”

⁸ „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor!

⁹ Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei.

¹⁰ Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta* să ne fie semnul.”

¹¹ S-au arătat amândoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.”

¹² Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.”

¹³ Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui.

¹⁴ În această primă înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ.

¹⁵ A intrat groaza* în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii** s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza† lui Dumnezeu.

¹⁶ Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge* în toate părţile.

¹⁷ Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipseau Ionatan şi cel ce-i purta armele.

¹⁸ Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.)

¹⁹ Pe când vorbea* Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!”

²⁰ Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei, şi filistenii au întors* sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare.

²¹ Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.

²² Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră* în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie.

²³ Domnul a izbăvit pe Israel în ziua* aceea, şi lupta s-a întins până dincolo** de Bet-Aven.

²⁴ Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure* zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase.

²⁵ Tot* poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere** pe faţa pământului.

²⁶ Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul.

²⁷ Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat.

²⁸ Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’” Şi poporul era sleit de puteri.

²⁹ Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!

³⁰ Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?”

³¹ În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit

³² şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a înjunghiat pe pământ şi i-a mâncat cu* sânge cu tot.

³³ Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.”

³⁴ Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia şi să-l înjunghie aici. Apoi să mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l înjunghie pe piatră.

³⁵ Saul a zidit un altar* Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului.

³⁶ Saul a zis: „Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu.”

³⁷ Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns*.

³⁸ Saul a zis: „Apropiaţi-vă* aici toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi.

³⁹ Căci, viu* este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

⁴⁰ Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte, şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.”

⁴¹ Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată* adevărul!” Sorţul** a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

⁴² Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

⁴³ Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi* ce-ai făcut.” Ionatan i-a spus şi a zis: „Am** gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.”

⁴⁴ Şi Saul a zis: „Dumnezeu* să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă** nu vei muri, Ionatane!”

⁴⁵ Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu* este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

⁴⁶ Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.

⁴⁷ După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon*, cu Edom, cu împăraţii din Ţoba** şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor.

⁴⁸ S-a arătat viteaz, a bătut* pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau.

⁴⁹ Fiii* lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

⁵⁰ Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

⁵¹ Chis*, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

⁵² În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor, şi, de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua* cu el.

Concurs

Contact

Biblia

1 Samuel Capitolul 14

Din acest capitol