2Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aştept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine?
3Şi v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să* n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie şi sunt** încredinţat, cu privire la voi toţi, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor.
4V-am scris cu multă mâhnire şi strângere de inimă, cu ochii scăldaţi în lacrimi, nu* ca să vă întristaţi, ci ca să vedeţi dragostea nespus de mare pe care o am faţă de voi.
14Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma* cunoştinţei Lui.
15În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre* cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre** cei ce sunt pe calea pierzării:
16pentru aceştia*, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine** este de ajuns pentru aceste lucruri?
17Căci noi nu stricăm* Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea, voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic, căci Domnul Dumnezeu este tăria mea şi pricina laudelor mele şi El m-a mântuit.”