Update Required
To play the media you will need to either update your browser to a recent version or update your Flash plugin.
1În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit* Beltşaţar. Cuvântul** acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire†. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput†† vedenia.
6Trupul lui era ca o piatră de crisolit*, faţa îi strălucea ca fulgerul** şi ochii† îi erau nişte flăcări ca de foc, dar braţele şi picioarele†† semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul*† lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.
7Eu, Daniel, am văzut singur* vedenia, dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă!
11Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit* şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti, căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând.
12El mi-a zis: „Daniele, nu te teme* de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate** din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!
13Dar căpetenia* împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail**, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo, lângă împăraţii Persiei.
14Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi*, căci** vedenia este cu privire tot la acele vremuri îndepărtate.”
16Şi iată că cineva* care avea înfăţişarea copiilor oamenilor s-a atins** de buzele mele. Eu am deschis gura, am vorbit şi am zis celui ce stătea înaintea mea: „Domnul meu, vedenia aceasta m-a umplut de groazㆠşi am pierdut orice putere!
17Cum ar putea robul domnului meu să vorbească domnului meu? Acum puterile m-au părăsit şi nu mai am nici suflare!”
18Atunci, cel ce avea înfăţişarea unui om m-a atins din nou şi m-a întărit.
19Apoi mi-a zis*: „Nu te teme** de nimic, om preaiubit! Pace ţie! Fii tare şi cu inimă!” Şi, pe când îmi vorbea el, am prins iar puteri şi am zis: „Vorbeşte, domnul meu, căci m-ai întărit.”
20El mi-a zis: „Ştii pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva căpeteniei* Persiei şi, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Greciei!