4El este* Stânca; lucrările** Lui sunt desăvârşite, Căci toate† căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu†† credincios şi fără nedreptate*†, El este drept şi curat.
6Pe Domnul Îl răsplătiţi* astfel?! Popor nechibzuit şi fără înţelepciune! Nu este El oare Tatăl** tău, care te-a făcut†, Te-a întocmit†† şi ţi-a dat fiinţă?
7Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni, Întreabă pe tatăl* tău, şi te va învăţa, Pe bătrânii tăi, şi îţi vor spune.
10El l-a găsit într-un ţinut pustiu*, Într-o singurătate plină de urlete înfricoşate; L-a înconjurat, l-a îngrijit** Şi l-a păzit† ca lumina ochiului Lui.
12Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său, Şi nu era niciun dumnezeu străin cu El.
13L-a suit* pe înălţimile ţării, Şi Israel a mâncat roadele câmpului; I-a dat să sugă** miere din stâncă, Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,
14Untul de la vaci şi laptele oilor, Cu grăsimea mieilor, A berbecilor din Basan şi a ţapilor, Cu grăsimea grâului*, Şi ai băut vinul, sângele** strugurelui.
15Israel* s-a îngrăşat şi a azvârlit** din picior; Te-ai† îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! Şi a părăsit†† pe Dumnezeu, Ziditorul*† lui, A nesocotit Stânca†* mântuirii lui,
17Au adus jertfe* dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, Unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, Dumnezei noi, veniţi de curând, De care nu se temuseră părinţii voştri.
21Mi-au* întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat** prin idolii lor deşerţi. Şi Eu îi† voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
27Dar Mă tem de ocările vrăjmaşului, Mă tem ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească Şi să* zică: «Mâna noastră cea puternică, Şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»
35A Mea* este răzbunarea şi Eu voi răsplăti Când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor** este aproape Şi ceea ce-i aşteaptă nu va zăbovi.’
38Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor, Care beau vinul jertfelor lor de băutură? Să se scoale să vă ajute Şi să vă ocrotească!
39Să ştiţi dar că Eu sunt* Dumnezeu Şi că nu** este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau† viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, Şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.
41Atât este de adevărat că, atunci când voi* ascuţi fulgerul sabiei Mele Şi voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna** împotriva potrivnicilor Mei Şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;
43Neamuri, cântaţi* laudele poporului Lui! Căci Domnul răzbună** sângele robilor Săi, El Se răzbunㆠîmpotriva potrivnicilor Săi Şi face ispăşire pentru†† ţara Lui, pentru poporul Lui.”
44Moise a venit şi a rostit toate cuvintele cântării acesteia în faţa poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el.
45După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel,
46le-a zis: „Puneţi-vă* la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
47Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa* voastră şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire după ce veţi trece Iordanul.”
49„Suie-te pe muntele* acesta Abarim, pe muntele Nebo, în ţara Moabului, în faţa Ierihonului, şi priveşte ţara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel.
50Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui şi vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron*, fratele tău, a murit pe muntele Hor şi a fost adăugat la poporul lui,
51pentru că aţi* păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Ţin, şi nu M-aţi** sfinţit în mijlocul copiilor lui Israel.