Eclesiastul, 1:11 - Resurse Creștine

Capitolul 1

/

ECLESIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL
* Isa 40:6-8 1 Ioan 4:13 2 Cor 4:18 1 Ioan 2:17
Mersul tuturor lucrurilor
¹ Cuvintele Eclesiastului*, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
* Ecl 1:12 Ecl 7:27 Ecl 12:8-10
² O, deşertăciune* a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul** este deşertăciune.
* Ps 39:5 Ps 39:6 Ps 62:9 Ps 144:4 Ecl 12:8 ** Rom 8:20
³ Ce* folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
* Ecl 2:22 Ecl 3:9
⁴ Un neam trece, altul vine şi* pământul rămâne veşnic în picioare.
* Ps 104:5 Ps 119:90
⁵ Soarele* răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
* Ps 19:5 Ps 19:6
⁶ Vântul* suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
* Ioan 3:8
⁷ Toate* râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
* Iov 38:10 Ps 104:8 Ps 104:9
⁸ Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul* nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
* Prov 27:20
⁹ Ce* a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
* Ecl 3:15
¹⁰ Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.
¹¹ Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
Deşertăciunea tuturor lucrurilor
¹² Eu*, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.
* Ecl 1:1
¹³ Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire* plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.
* Gen 3:19 Ecl 3:10
¹⁴ Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!
¹⁵ Ce* este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.
* Ecl 7:13
¹⁶ Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut* în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.”
* 1 Imp 3:12 1 Imp 3:13 1 Imp 4:30 1 Imp 10:7 1 Imp 10:23 Ecl 2:9
¹⁷ Mi-am pus* inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.
* Ecl 2:3 Ecl 2:12 Ecl 7:23 Ecl 7:25 1 Tes 5:21
¹⁸ Căci unde este* multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.
* Ecl 12:12