Faptele apostolilor, 2:13

¹ În Ziua* Cincizecimii, erau** toţi împreună în acelaşi loc.

² Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a* umplut toată casa unde şedeau ei.

³ Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.

⁴ Şi toţi s-au* umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească** în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

⁵ Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

⁶ Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

⁷ Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care vorbesc nu sunt galileeni*?

⁸ Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?

⁹ Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,

¹⁰ Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirene, oaspeţi din Roma, iudei sau prozeliţi,

¹¹ cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

¹² Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea să zică aceasta?”

¹³ Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”

¹⁴ Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci* nu este decât al treilea ceas din zi.

¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:

¹⁷ ‘În* zilele de pe urmă’, zice Dumnezeu, ‘voi** turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele† voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri!

¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi* vor proroci.

¹⁹ Voi* face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum;

²⁰ soarele* se va preface în întuneric, şi luna, în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

²¹ Atunci, oricine* va chema Numele Domnului va fi mântuit.’

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin* minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi,

²³ pe Omul acesta, dat* în mâinile** voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

²⁴ Dar* Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

²⁵ Căci David zice despre El:‘Eu aveam* totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde,

²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea.

²⁸ Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’

²⁹ Cât despre* patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi.

³⁰ Fiindcă David era proroc şi* ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie,

³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că* sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

³² Dumnezeu a înviat pe* acest Isus, şi noi** toţi suntem martori ai Lui.

³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat* prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit** de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt†, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis* Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea

³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.»’

³⁶ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a* făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.”

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au* rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

³⁸ „Pocăiţi-vă*”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

³⁹ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru* copiii voştri şi pentru** toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

⁴⁰ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.”

⁴¹ Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

⁴² Ei* stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe* minuni şi semne.

⁴⁴ Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau* toate de obşte.

⁴⁵ Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau* între toţi, după nevoile fiecăruia.

⁴⁶ Toţi* împreună erau nelipsiţi de la Templu în** fiecare zi, frângeau† pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.

⁴⁷ Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi* înaintea întregului norod. Şi Domnul** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

Concurs

Contact

Biblia

Faptele apostolilor Capitolul 2

Din acest capitol