Geneza, 24:14

¹ Avraam* era bătrân, înaintat în vârstă, şi Domnul binecuvântase** pe Avraam în orice lucru.

² Avraam a zis celui mai bătrân* rob din casa lui, care era îngrijitorul** tuturor averilor lui: „Pune-ţi†, te rog, mâna sub coapsa mea

³ şi te voi pune să juri* pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că** nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc,

⁴ ci* te vei duce în ţara** şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.”

⁵ Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”

⁶ Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

⁷ Domnul Dumnezeul cerului, care* m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei** tale voi da ţara aceasta’, va† trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

⁸ Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei* fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”

⁹ Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.

¹⁰ Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având* cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea** lui Nahor.

¹¹ A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile* să scoată apă.

¹² Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul* stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă** astăzi şi îndură-Te de stăpânul meu Avraam.

¹³ Iată, stau* lângă izvorul acesta de apă, şi fetele** oamenilor din cetate vin să scoată apă.

¹⁴ Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta* voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

¹⁵ Nu sfârşise el încă de vorbit şi a ieşit cu vadra pe umăr Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi*, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

¹⁶ Fata era* foarte frumoasă, era fecioară şi niciun bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la izvor, şi-a umplut vadra şi s-a suit iarăşi.

¹⁷ Robul a alergat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta.”

¹⁸ „Bea, domnul meu”, a răspuns* ea. Şi s-a grăbit de a plecat vadra pe mână şi i-a dat să bea.

¹⁹ După ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor sătura.”

²⁰ A vărsat în grabă vadra în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.

²¹ Omul o privea cu mirare şi fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul* a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.

²² Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă* de aur de greutatea unei jumătăţi de siclu şi două brăţări grele de zece sicli de aur.

²³ Şi a zis: „A cui fată eşti? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?”

²⁴ Ea a răspuns: „Eu sunt* fata lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.”

²⁵ Şi i-a zis mai departe: „Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.”

²⁶ Atunci, omul* a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,

²⁷ zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul* stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea** şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat† în casa fraţilor stăpânului meu.”

²⁸ Fata a alergat şi a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.

²⁹ Rebeca avea un frate, numit Laban*. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

³⁰ Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,

³¹ şi a zis: „Vino, binecuvântatul* Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”

³² Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat* paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.

³³ Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: „Nu mănânc* până nu voi spune ce am de spus.” „Vorbeşte!” a zis Laban.

³⁴ Atunci, el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.

³⁵ Domnul a umplut* de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.

³⁶ Sara, nevasta stăpânului meu, a născut* la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are.

³⁷ Stăpânul* meu m-a pus să jur şi a zis: ‘Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în ţara cărora locuiesc,

³⁸ ci* să te duci în casa tatălui meu şi la rudele mele, ca de acolo să iei nevastă fiului meu.’

³⁹ Eu* am zis stăpânului meu: ‘Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze.’

⁴⁰ Şi el mi-a răspuns*: ‘Domnul, înaintea** căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.

⁴¹ Vei* fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’

⁴² Eu am ajuns azi la izvor şi am zis: ‘Doamne*, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,

⁴³ iată, eu* stau la izvorul de apă, şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din vadra ta»

⁴⁴ şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’

⁴⁵ Înainte* de a sfârşi de vorbit** în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’

⁴⁶ Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: ‘Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.’ Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.

⁴⁷ Eu am întrebat-o şi am zis: ‘A cui fată eşti?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’ I-am pus* veriga în nas şi brăţările la mâini.

⁴⁸ Apoi am plecat* capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui** stăpânului meu pentru fiul lui.

⁴⁹ Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă* şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”

⁵⁰ Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul* vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune** nici rău, nici bine.

⁵¹ Iată, Rebeca este* înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.”

⁵² Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat* cu faţa la pământ înaintea Domnului.

⁵³ Şi robul a scos scule* de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate** fratelui său şi mamei sale.

⁵⁴ După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă* să mă întorc la stăpânul meu.”

⁵⁵ Fratele şi mama fetei au zis: „Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.”

⁵⁶ El le-a răspuns: „Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.”

⁵⁷ Atunci, ei au răspuns: „Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.”

⁵⁸ Au chemat dar pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?” „Da, vreau”, a răspuns ea.

⁵⁹ Şi au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica* ei, cu robul lui Avraam şi cu oamenii lui.

⁶⁰ Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama* a mii de zeci de mii şi sămânţa** ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”

⁶¹ Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile şi au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca şi a plecat.

⁶² Isaac se întorsese de la fântâna* Lahai-Roi, căci locuia în ţara de miazăzi.

⁶³ Într-o seară, când Isaac ieşise să cugete în taină* pe câmp, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată că veneau nişte cămile.

⁶⁴ Rebeca a ridicat şi ea ochii, a văzut pe Isaac şi s-a dat* jos de pe cămilă.

⁶⁵ Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.

⁶⁶ Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.

⁶⁷ Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat* Isaac pentru pierderea mamei sale.

Concurs

Contact

Biblia

Geneza Capitolul 24

Din acest capitol