3şi te voi pune să juri* pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că** nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor în mijlocul cărora locuiesc,
5Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?”
6Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7Domnul Dumnezeul cerului, care* m-a scos din casa tatălui meu şi din patria mea, care mi-a vorbit şi mi-a jurat zicând: ‘Seminţei** tale voi da ţara aceasta’, va† trimite pe Îngerul Său înaintea ta, şi de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei* fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.”
9Robul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având* cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea** lui Nahor.
14Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ţi vadra, te rog, ca să beau’ şi care va răspunde: ‘Bea şi am să dau de băut şi cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta* voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”
27zicând: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul* stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea** şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat† în casa fraţilor stăpânului meu.”
30Văzuse veriga şi brăţările în mâinile surorii sale şi auzise pe soră-sa Rebeca spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela.” A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
31şi a zis: „Vino, binecuvântatul* Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.”
32Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat* paie şi nutreţ cămilelor şi a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
35Domnul a umplut* de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propăşire. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, robi şi roabe, cămile şi măgari.
40Şi el mi-a răspuns*: ‘Domnul, înaintea** căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine şi-ţi va da izbândă în călătorie şi vei lua fiului meu o nevastă din rudele şi din casa tatălui meu.
41Vei* fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci dacă te vei duce la rudele mele şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.’
44şi care îmi va răspunde: «Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale», fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!’
45Înainte* de a sfârşi de vorbit** în inima mea, iată că a ieşit Rebeca cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Eu i-am zis: ‘Dă-mi să beau, te rog.’
46Ea s-a grăbit, şi-a plecat vadra deasupra umărului şi a zis: ‘Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale.’ Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.
47Eu am întrebat-o şi am zis: ‘A cui fată eşti?’ Ea a răspuns: ‘Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi.’ I-am pus* veriga în nas şi brăţările la mâini.
48Apoi am plecat* capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui** stăpânului meu pentru fiul lui.
49Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă* şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga.”
53Şi robul a scos scule* de argint, scule de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri bogate** fratelui său şi mamei sale.
54După aceea, au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa când s-au sculat, robul a zis: „Lăsaţi-mă* să mă întorc la stăpânul meu.”
60Au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: „O, sora noastră, să ajungi mama* a mii de zeci de mii şi sămânţa** ta să stăpânească cetăţile vrăjmaşilor săi!”
65Şi a zis robului: „Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp?” Robul a răspuns: „Este stăpânul meu!” Atunci, ea şi-a luat marama şi s-a acoperit.
66Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat* Isaac pentru pierderea mamei sale.