4pe care l-am poruncit părinţilor voştri în ziua când i-am scos din ţara Egiptului, din* cuptorul de fier, zicând: ‹Ascultaţi** glasul Meu şi faceţi tot ce vă voi porunci, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru›,
5atunci voi împlini jurământul* pe care l-am făcut părinţilor voştri că le voi da o ţară în care curge lapte şi miere, cum vedeţi astăzi.»’” Şi eu am răspuns: „Amin, Doamne!”
6Domnul mi-a zis iarăşi: „Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ‘Ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi* împliniţi-le!
7Căci am înştiinţat pe părinţii voştri din ziua când i-am scos din ţara Egiptului şi până în ziua de azi; i-am înştiinţat în toate* dimineţile zicând: «Ascultaţi glasul Meu!»
8Dar ei n-au* ascultat, n-au luat aminte, ci au urmat** fiecare pornirile inimii lor rele. De aceea am împlinit asupra lor toate cuvintele legământului acestuia pe care le poruncisem să-l păzească, şi pe care nu l-au păzit.’”
10S-au întors la* nelegiuirile celor dintâi părinţi ai lor, care n-au vrut să asculte cuvintele Mele şi s-au dus şi ei după alţi dumnezei ca să le slujească. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu pe care-l făcusem cu părinţii lor.”
12Cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se vor duce să cheme* pe dumnezeii cărora le aduc tămâie, dar nu-i vor scăpa la vremea nenorocirii lor.
13Căci câte cetăţi* ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! Şi câte uliţe are Ierusalimul, atâtea altare aţi ridicat idolilor, altare ca să aduceţi tămâie lui Baal!…
14Tu însă nu mijloci* pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei, căci nu-i voi asculta nicidecum când Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
15Ce ar putea* să facă preaiubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulţime de nelegiuiri** în ea? Vor îndepărta juruinţele şi carnea sfântㆠrăutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te†† bucuri!
16‘Măslin* verde, gras şi cu roade frumoase şi plăcute’ este numele pe care ţi-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari trosnituri îl arde cu foc şi ramurile lui sunt sfărâmate.
17Căci Domnul oştirilor, care te-a sădit*, cheamă nenorocirea peste tine din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mânie, aducând tămâie lui Baal.”
18Domnul mi-a dat de ştire şi am ştiut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
19Dar eu eram ca un miel blând pe care-l duci la măcelărie şi nu ştiam planurile rele* pe care le urzeau ei împotriva mea, zicând: „Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stârpim** din pământul† celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.”
20O, Doamne, Dumnezeul oştirilor, Tu, care eşti un judecător drept, care cercetezi* rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor, căci Ţie Îţi încredinţez pricina mea!
21De aceea, aşa vorbeşte Domnul împotriva oamenilor din Anatot, care vor să-ţi ia viaţa* şi zic: „Nu proroci** în Numele Domnului, căci vei muri ucis de mâna noastră!”