4Te voi aşeza* din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele** tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.
7Căci aşa vorbeşte Domnul: „Strigaţi* de bucurie asupra lui Iacov, chiuiţi de veselie în fruntea neamurilor! Înălţaţi-vă glasurile, cântaţi laude şi ziceţi: ‘Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, pe rămăşiţa lui Israel!’
8Iată, îi aduc înapoi din ţara* de la miazănoapte, îi adun** de la marginile pământului: între ei este şi orbul şi şchiopul, femeia însărcinată şi cea în durerile naşterii; o mare mulţime se întoarce înapoi aici!
9Plângând vin* şi îi duc în mijlocul rugăciunilor lor; îi duc la** râuri de apă, pe un drum neted pe care nu se poticnesc. Căci Eu sunt Tatăl lui Israel, şi Efraim este întâiul Meu născut†.
10Ascultaţi Cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: ‘Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna* şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.’
12Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimile* Sionului; vor alerga la bunătăţile** Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la oi şi boi; sufletul le va fi ca o grădină bine† udată şi nu vor mai†† tânji.
13Atunci, fetele se vor veseli la joc, tinerii şi bătrânii se vor bucura şi ei; le voi preface jalea în veselie şi-i voi mângâia, le voi da bucurie după necazurile lor.
14Voi sătura de grăsime sufletul preoţilor şi poporul Meu se va sătura de bunătăţile Mele”, zice Domnul.
15Aşa vorbeşte Domnul: „Un ţipăt* se aude la Rama**, plângeri şi lacrimi amare: Rahela îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie pentru copiii ei, căci nu mai† sunt!”
16Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi, căci truda îţi va fi răsplătită”, zice Domnul; „ei se vor întoarce* iarăşi din ţara vrăjmaşului.
17Este nădejde pentru urmaşii tăi”, zice Domnul; „copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!
18Aud pe Efraim bocindu-se: ‘M-ai pedepsit şi am fost pedepsit ca un junc nedeprins la jug; întoarce-mă* Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!
19După ce m-am întors*, m-am căit şi, după ce mi-am recunoscut greşelile, mă bat pe pulpă; sunt ruşinat şi roşu de ruşine, căci port ocara tinereţii mele.’
20Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde* inima în Mine pentru el şi voi avea milă** negreşit de el”, zice Domnul.
21„Ridică semne pe drum, pune stâlpi, ia* seama la cale, la drumul pe care l-ai urmat… Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetăţile acestea care sunt ale tale!
23Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe prinşii lor de război: ‘Domnul* să te binecuvânteze, locaş al neprihănirii, munte** sfânt!’
28Şi cum am vegheat* asupra lor ca să-i smulg**, să-i tai, să-i dărâm, să-i nimicesc şi să le fac rău, tot aşa voi veghea asupra lor ca să-i zidesc şi să-i† sădesc”, zice Domnul.
32Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua* când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor”, zice Domnul.
33„Ci iată legământul* pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea”, zice Domnul: „Voi** pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul† lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi* Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare”, zice Domnul, „căci le voi ierta** nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor.”
Primirea lui Israel tot atât de sigură ca legile firii
35Aşa vorbeşte Domnul, care a făcut soarele* să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea, care întărâtă** marea şi face valurile ei să urle, El, al cărui Nume este Domnul† oştirilor:
37Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă cerurile sus* pot fi măsurate şi dacă temeliile pământului jos pot fi cercetate, atunci voi lepăda şi Eu pe tot neamul lui Israel, pentru tot ce a făcut”, zice Domnul.
40Toată valea unde se aruncă trupurile moarte şi cenuşa şi toate ogoarele până la pârâul Chedron, până la unghiul porţii* cailor, la răsărit, vor fi închinate** Domnului şi nu vor mai fi niciodată nici surpate, nici nimicite.”