Ioan, 6:40

¹ După aceea*, Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.

² O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

³ Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.

⁴ Paştele, praznicul iudeilor, erau* aproape.

⁵ Isus* Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”

⁶ Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.

⁷ Filip i-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu* două sute de lei1 n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”

⁸ Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:

⁹ „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar* ce sunt acestea la atâţia?”

¹⁰ Isus a zis: „Spuneţi oamenilor să şadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.

¹¹ Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.

¹² După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”

¹³ Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.

¹⁴ Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este prorocul* cel aşteptat în lume.”

¹⁵ Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

¹⁶ Când* s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.

¹⁷ S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.

¹⁸ Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.

¹⁹ După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.

²⁰ Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeţi!”

²¹ Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

²² Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.

²³ A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.

²⁴ Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

²⁵ Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”

²⁶ Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

²⁷ Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru* mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe** El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

²⁸ Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”

²⁹ Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta* : să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

³⁰ „Ce* semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?

³¹ Părinţii* noştri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: ‘Le-a dat să mănânce pâine** din cer.’”

³² Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer,

³³ căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”

³⁴ „Doamne*”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”

³⁵ Isus le-a zis: „Eu* sunt Pâinea vieţii. Cine** vine la Mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

³⁶ Dar* v-am spus că M-aţi şi văzut şi tot nu credeţi.

³⁷ Tot* ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine şi pe** cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară,

³⁸ căci M-am coborât din cer ca să fac nu* voia Mea, ci** voia Celui ce M-a trimis.

³⁹ Şi voia Celui ce M-a trimis este să* nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

⁴⁰ Voia Tatălui meu este ca* oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

⁴¹ Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer.”

⁴² Şi ziceau: „Oare* nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: ‘Eu M-am coborât din cer’?”

⁴³ Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

⁴⁴ Nimeni* nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁴⁵ În* proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.’ Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.

⁴⁶ Nu* că cineva a văzut pe Tatăl, afară de** Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.

⁴⁷ Adevărat, adevărat vă spun că cine* crede în Mine are viaţa veşnică.

⁴⁸ Eu* sunt Pâinea vieţii.

⁴⁹ Părinţii* voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.

⁵⁰ Pâinea* care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.

⁵¹ Eu sunt Pâinea* vie, care** s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”

⁵² La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau* între ei şi ziceau: „Cum** poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

⁵³ Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi* trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.

⁵⁴ Cine* mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

⁵⁵ Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.

⁵⁶ Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne* în Mine, şi Eu rămân în el.

⁵⁷ După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.

⁵⁸ Astfel* este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.”

⁵⁹ Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

⁶⁰ Mulţi* din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”

⁶¹ Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?

⁶² Dar* dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

⁶³ Duhul* este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

⁶⁴ Dar sunt* unii din voi care nu cred.” Căci Isus** ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

⁶⁵ Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

⁶⁶ Din* clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

⁶⁷ Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”

⁶⁸ „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele* vieţii veşnice.

⁶⁹ Şi* noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

⁷⁰ Isus le-a răspuns: „Nu* v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Şi totuşi unul** din voi este un drac.”

⁷¹ Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon, Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.

Concurs

Contact

Biblia

Ioan Capitolul 6

Din acest capitol