Iov, 24:17 - Resurse Creștine

Capitolul 24

/

¹ Pentru ce* nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd cei ce-L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
* Fapte 1:7
² Sunt unii care mută hotarele*, fură turmele şi le pasc;
* Deut 19:14 Deut 27:17 Prov 22:28 Prov 23:10 Osea 5:10
³ iau măgarul orfanului, iau zălog* vaca văduvei;
* Deut 24:6 Deut 24:10 Deut 24:12 Deut 24:17 Iov 22:6
⁴ îmbrâncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii* din ţară să se ascundă.
* Prov 28:28
⁵ Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană şi în pustie trebuie să caute pâinea pentru copiii lor.
⁶ Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
⁷ Îi apucă* noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
* Exod 22:26 Exod 22:27 Deut 24:12 Deut 24:13 Iov 22:6
⁸ Îi pătrunde ploaia munţilor şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc* lângă stânci.
* Plang 4:5
⁹ Aceia smulg pe orfan de la ţâţă, iau zălog tot ce are săracul.
¹⁰ Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strâng snopii şi-s flămânzi;
¹¹ în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul şi le este sete;
¹² în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă… Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
¹³ Alţii sunt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
¹⁴ Ucigaşul se scoală în revărsatul* zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
* Ps 10:8
¹⁵ Ochiul* preacurvarului pândeşte amurgul: ‘Nimeni nu mă va vedea’, zice** el, şi îşi pune o maramă pe faţă.
* Prov 7:9 ** Ps 10:11
¹⁶ Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină*.
* Ioan 3:20
¹⁷ Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii şi, când o văd, simt toate spaimele morţii.
¹⁸ Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pământ n-are decât o parte blestemată şi niciodată n-apucă pe drumul celor vii!
¹⁹ Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite Locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
²⁰ Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte* de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
* Prov 10:7
²¹ el, care prădează pe femeia stearpă şi fără copii, el, care nu face niciun bine văduvei!…
²² Şi totuşi Dumnezeu, prin puterea Lui, lungeşte zilele celor silnici, şi iată-i în picioare când nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
²³ El le dă linişte şi încredere, are privirile* îndreptate spre căile lor.
* Ps 11:4 Prov 15:3
²⁴ S-au ridicat, şi într-o clipă nu mai sunt: cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
²⁵ Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?”