2Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului şi ca un* loc de scăpare împotriva furtunii, ca nişte râuri de apă într-un loc uscat, ca umbra unei stânci mari într-un pământ ars de sete.
4Inima celor uşuratici va pricepe şi va înţelege şi limba gângavilor va vorbi iute şi desluşit.
5Nebunul nu se va mai numi ales la suflet, nici mişelul nu se va mai numi cu inimă largă.
6Căci nebunul spune nebunii şi inima lui gândeşte rău, ca să lucreze în chip nelegiuit şi să spună neadevăruri împotriva Domnului, ca să lase lihnit sufletul celui flămând şi să ia băutura celui însetat.
7Armele mişelului sunt nimicitoare; el face planuri vinovate ca să piardă pe cel nenorocit prin cuvinte mincinoase, chiar când pricina săracului este dreaptă.
8Dar cel ales la suflet face planuri alese şi stăruieşte în planurile lui alese.
9Femei fără grijă*, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fiice nepăsătoare, luaţi aminte la cuvântul meu!
14Casa împărătească* este părăsită, cetatea gălăgioasă este lăsată; dealul şi turnul vor sluji pe vecie ca peşteri; măgarii sălbatici se vor juca în ele şi turmele vor paşte