Luca, 24:46

¹ În ziua întâi* a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus** miresmele pe care le pregătiseră.

² Au* găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

³ au intrat* înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

⁴ Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată* că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

⁵ Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?

⁶ Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă* aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,

⁷ când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”

⁸ Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus.

⁹ La* întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

¹⁰ Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana*, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.

¹¹ Cuvintele acestea li* se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.

¹² Dar* Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

¹³ În aceeaşi zi, iată, doi* ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim,

¹⁴ şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

¹⁵ Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus* S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.

¹⁶ Dar ochii* lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

¹⁷ El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

¹⁸ Drept răspuns, unul din ei, numit* Cleopa, I-a zis: „Tu eşti singurul străin aici, în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”

¹⁹ „Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care* era un proroc puternic** în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

²⁰ Cum* preoţii cei mai de seamă şi mai-marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?

²¹ Noi trăgeam nădejde că El este Acela* care va izbăvi pe Israel, dar, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

²² Ba încă nişte* femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

²³ nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

²⁴ Unii din cei ce erau cu noi s-au* dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

²⁵ Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!

²⁶ Nu* trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”

²⁷ Şi* a început de la Moise** şi de la toţi† prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

²⁸ Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El* S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

²⁹ Dar ei* au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

³⁰ Pe când şedea la masă cu ei, a* luat pâinea şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.

³¹ Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut, dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

³² Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

³³ S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei adunaţi la un loc

³⁴ şi zicând: „A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon*.”

³⁵ Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

³⁶ Pe* când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”

³⁷ Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh*.

³⁸ Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

³⁹ Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă* şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

⁴⁰ (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

⁴¹ Fiindcă ei, de* bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”

⁴² I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.

⁴³ El* le-a luat şi a mâncat înaintea lor.

⁴⁴ Apoi, le-a zis: „Iată* ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”

⁴⁵ Atunci le-a* deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶ Şi le-a zis: „Aşa* este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.

⁴⁷ Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor* , în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea** păcatelor, începând din Ierusalim.

⁴⁸ Voi* sunteţi martori ai acestor lucruri.

⁴⁹ Şi iată* că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

⁵⁰ El i-a dus până* spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.

⁵¹ Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.

⁵² După ce* I s-au închinat, ei** s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

⁵³ Şi tot timpul stăteau în Templu* şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Concurs

Contact

Biblia

Luca Capitolul 24

Din acest capitol