Marcu, 6:48

¹ Isus a* plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.

² Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De* unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?

³ Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele* lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau** o pricină de poticnire în El.

⁴ Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu* este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”

⁵ N-a* putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

⁶ Şi se* mira de necredinţa lor.Isus străbătea** satele de primprejur şi învăţa pe norod.

⁷ Atunci* a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.

⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;

⁹ să* se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

¹⁰ Apoi le-a zis: „În orice casă* veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.

¹¹ Şi* , dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi** îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.”

¹² Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.

¹³ Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

¹⁴ Împăratul Irod a auzit* vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.”

¹⁵ Alţii* ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”

¹⁶ Dar* Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.”

¹⁷ Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.

¹⁸ Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi* este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”

¹⁹ Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,

²⁰ căci Irod se temea* de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere.

²¹ Totuşi* a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua** naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.

²² Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.”

²³ Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori* ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.”

²⁴ Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”

²⁵ Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”

²⁶ Împăratul* s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.

²⁷ A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,

²⁸ l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.

²⁹ Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

³⁰ Apostolii* s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.

³¹ Isus* le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau** mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.

³² Au* plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.

³³ Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.

³⁴ Când* a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a** început să-i înveţe multe lucruri.

³⁵ Fiindcă* ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.

³⁶ Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.”

³⁷ „Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare* să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”

³⁸ Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci* şi doi peşti.”

³⁹ Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.

⁴⁰ Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.

⁴¹ El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea*. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.

⁴² Au mâncat toţi şi s-au săturat;

⁴³ şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.

⁴⁴ Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

⁴⁵ Îndată*, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.

⁴⁶ După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.

⁴⁷ Când* s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.

⁴⁸ A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia* să treacă pe lângă ei.

⁴⁹ Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat,

⁵⁰ pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”

⁵¹ Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,

⁵² căci nu* înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima** împietrită.

⁵³ După* ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.

⁵⁴ Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,

⁵⁵ au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El.

⁵⁶ Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în pieţe şi-L rugau să le dea voie doar* să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.

Concurs

Contact

Biblia

Marcu Capitolul 6

Din acest capitol