2şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. În el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.
3Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”
4Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:
5„Spuneţi* fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.’”
9Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana*, Fiul lui David! Binecuvântat** este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
12Isus a intrat* în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor** de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
14Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu şi El i-a vindecat.
15Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.
16Şi I-au zis: „Auzi ce zic aceştia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din*gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?”
19A văzut* un smochin lângă drum şi S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
21Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă*veţi avea credinţă şi nu**vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci†, chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare’, se va face.
23Isus* S-a dus în Templu şi, pe când învăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului şi I-au zis**: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?”
24Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi, dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
25Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’
26Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că* toţi socotesc pe Ioan drept proroc.”
27Atunci au răspuns lui Isus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
28Ce credeţi? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi şi i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’
29‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
30S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Şi nu s-a dus.
31Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: „Adevărat*vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
32Fiindcă Ioan*a venit la voi umblând în calea neprihănirii şi nu l-aţi crezut. Dar**vameşii şi curvele l-au crezut. Şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-l credeţi.
33Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care*a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri şi a plecat**în altă ţară.
42Isus le-a zis: „N-aţi*citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri’?