3Se aruncă năvalnici călăreţii, scânteiază sabia, fulgeră suliţa… O mulţime de răniţi!… Grămezi de trupuri moarte!… Morţi fără număr!… Cei vii se împiedică de cei morţi!…
4Din pricina multelor curvii ale curvei pline de farmec, fermecătoare iscusită*, care vindea neamurile prin curviile ei şi popoarele prin vrăjitoriile ei.
9Etiopia şi egiptenii fără număr erau tăria ei, Put şi libienii erau ajutoarele ei.
10Şi totuşi a trebuit să plece şi ea în surghiun, s-a dus în robie, şi pruncii ei* au fost zdrobiţi în toate colţurile** uliţelor; au aruncat sorţul† asupra fruntaşilor ei şi toţi mai-marii ei au fost aruncaţi în lanţuri.
15Acolo te va mânca focul, te va nimici sabia cu desăvârşire, te va mistui ca nişte* lăcuste, căci te-ai înmulţit ca forfecarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
16Negustorii tăi sunt mai mulţi decât stelele cerului, s-au îngrămădit ca puii de lăcustă care îşi întind aripile şi zboară.
17Voievozii tăi* sunt ca lăcustele, mai-marii tăi, ca o ceată de lăcuste care tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: când răsare soarele, zboară şi nu se mai cunoaşte locul unde erau.
19Rana ta nu se alină prin nimic, rana* ta este fără leac! Toţi cei ce** vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?