2Toţi copiii* lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron şi toată adunarea le-a zis: „De** ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
3Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”
4Şi au zis unul altuia: „Să* ne alegem o căpetenie şi să ne** întoarcem în Egipt.”
9Numai nu vă* răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu** vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca†. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul†† este cu noi, nu vă temeţi de ei!”
11Şi Domnul a zis lui Moise: „Până* când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu** va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
14Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau* că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul** Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.
17Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18‘Domnul este încet* la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte** fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.’
22atât este de adevărat că toţi* cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece** ori acum şi n-au ascultat glasul Meu,
24Iar pentru că robul Meu Caleb* a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în** totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus şi urmaşii lui o vor stăpâni.
29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi*, a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus şi care aţi cârtit împotriva Mea,
33Şi copiii voştri vor rătăci* patruzeci** de ani în pustie şi vor ispăşi† astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34După cum* în patruzeci de zile** aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35Eu*, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele** adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.’”
36Bărbaţii* pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara,
40S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!* Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”