9Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.
10Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.
11Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?
12Învaţă-ne* să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!