2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a* cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
6Şi dacă* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
11Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin* alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
17Iar dacă unele* din ramuri au fost tăiate şi dacă tu**, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
21Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
22Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă* nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi** tu.
24Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?
Tot Israelul va fi mântuit
25Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi*, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire** care va ţine pânㆠva intra numărul deplin al neamurilor.