4Cine eşti tu*, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.
6Cine* face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulţumiri** lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă şi aduce şi el mulţumiri lui Dumnezeu.
10Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi* ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos.
13Să nu ne mai judecăm dar unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să* nu faceţi nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire.
14Eu ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Isus că* nimic nu este necurat în sine şi că un lucru nu este necurat decât pentru cel** ce crede că este necurat.
15Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu* nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!
20Să nu nimiceşti pentru* o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate** lucrurile sunt curate. Totuşi† a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău.
21Bine este să nu mănânci carne*, să nu bei vin şi să te fereşti de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire.