Evrei

Capitolul 11

¹ Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.
Rom 8.24-25; 2Cor 4.18; 2Cor 5.7;
² Pentru că, prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.
Evr 11.39;
³ Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.
Gen 1.1; Ps 33.6; Ioan 1.3; Evr 1.2; 2Pet 3.5;
⁴ Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.
Gen 4.4; 1Ioan 3.12; Gen 4.10;
⁵ Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
Mat 23.35; Evr 12.24; Gen 5.22-24;
⁶ Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
⁷ Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă.
Gen 6.13-22; 1Pet 3.20; Rom 3.22; Rom 4.13; Filip 3.9;
⁸ Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.
Gen 12.1-4; Fapt 7.2-4;
⁹ Prin credinţă a venit şi s-a aşezat el în ţara făgăduinţei, ca într-o ţară care nu era a lui, şi a locuit în corturi, ca şi Isaac şi Iacov, care erau împreună-moştenitori cu el ai aceleiaşi făgăduinţe.
Gen 12.8; Gen 13.3-18; Gen 18.1-9; Evr 6.17;
¹⁰ Căci el aştepta cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Evr 12.22; Evr 13.14; Evr 3.4; Apoc 21.2-10;
¹¹ Prin credinţă şi Sara, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise.
Gen 17.19; Gen 18.11-14; Gen 21.2; Luc 1.36; Rom 4.21; Evr 10.23;
¹² De aceea, dintr-un singur om, şi încă un om aproape mort, s-a născut o sămânţă în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.
Rom 4.19; Gen 22.17; Rom 4.18;
¹³ În credinţă au murit toţi aceştia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite; ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.
Evr 11.39; Evr 11.27; Ioan 8.56; Gen 23.4; Gen 47.9; 1Cron 29.15; Ps 39.12; Ps 119.19; 1Pet 1.17; 1Pet 2.11;
¹⁴ Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii.
Evr 13.14;
¹⁵ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.
¹⁶ Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
Ex 3.6-15; Mat 22.32; Fapt 7.32; Filip 3.20; Evr 13.14;
¹⁷ Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!
Gen 22.1-9; Iac 2.21;
¹⁸ El căruia i se spusese: „În Isaac vei avea o sămânţă care-ţi va purta numele!”
Gen 21.12; Rom 9.7;
¹⁹ Căci se gândea că Dumnezeu poate să învie chiar şi din morţi; şi, drept vorbind, ca înviat din morţi l-a primit înapoi.
Rom 4.17-21;
²⁰ Prin credinţă a dat Isaac lui Iacov şi Esau o binecuvântare care avea în vedere lucrurile viitoare.
Gen 27.27-39;
²¹ Prin credinţă Iacov, când a murit, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi „s-a închinat, rezemat pe vârful toiagului său.”
Gen 48.5-20; Gen 47.31;
²² Prin credinţă a pomenit Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, de ieşirea fiilor lui Israel din Egipt şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
Gen 50.24-25; Ex 13.19;
²³ Prin credinţă a fost ascuns Moise trei luni de părinţii lui când s-a născut: pentru că vedeau că era frumos copilul şi nu s-au lăsat înspăimântaţi de porunca împăratului.
Ex 2.2; Fapt 7.20; Ex 1.16-22;
²⁴ Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon,
Ex 2.10-11;
²⁵ ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.
Ps 84.10;
²⁶ El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.
Evr 13.13; Evr 10.35;
²⁷ Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.
Ex 10.28-29; Ex 12.37; Ex 13.17-18; Evr 11.13;
²⁸ Prin credinţă a prăznuit el Paştile şi a făcut stropirea sângelui, pentru ca nimicitorul celor întâi născuţi să nu se atingă de ei.
Ex 12.21;
²⁹ Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, pe când egiptenii, care au încercat s-o treacă, au fost înghiţiţi.
Ex 14.22-29;
³⁰ Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.
Ios 6.20;
³¹ Prin credinţă n-a pierit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiţi, pentru că găzduise iscoadele cu bunăvoinţă.
Ios 6.23; Iac 2.25; Ios 2.1;
³² Şi ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel şi de proroci!
Jud 6.11; Jud 4.6; Jud 13.24; Jud 11.1; Jud 12.7; 1Sam 16.1-13; 1Sam 17.45; 1Sam 1.20; 1Sam 12.20;
³³ Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor,
2Sam 7.11; Jud 14.5-6; 1Sam 17.34-35; Dan 6.22;
³⁴ au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe.
Dan 3.25; 1Sam 20.1; 1Imp 19.3; 2Imp 6.16; 2Imp 20.7; Iov 42.10; Ps 6.8; Jud 15.8-15; 1Sam 14.13; 1Sam 17.51-52; 2Sam 8.1;
³⁵ Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi.
1Imp 17.22; 2Imp 4.35; Fapt 22.25;
³⁶ Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare;
Gen 39.20; Ier 20.2; Ier 37.15;
³⁷ au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi –
1Imp 21.13; 2Cron 24.21; Fapt 7.58; Fapt 14.19; 2Imp 1.8; Mat 3.4; Zah 13.4;
³⁸ ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.
1Imp 18.4; 1Imp 19.9;
³⁹ Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;
Evr 11.2-13;
⁴⁰ pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.
Evr 7.22; Evr 8.6; Evr 5.9; Evr 12.23; Apoc 6.11;

Evrei, capitolul 11