Evrei

Capitolul 5

¹ În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus pentru oameni în lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate.
Evr 8.3; Evr 2.17; Evr 8.3-4; Evr 9.9; Evr 10.11; Evr 11.4;
² El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune.
Evr 2.18; Evr 4.15; Evr 7.28;
³ Şi, din pricina acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului.
Lev 4.3; Lev 9.7; Lev 16.6; Lev 15.17; Evr 7.27; Evr 9.7;
⁴ Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron.
2Cron 26.18; Ioan 3.27; Ex 28.1; Num 16.5-40; 1Cron 23.13;
⁵ Tot aşa, şi Hristos nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”
Ioan 8.54; Ps 2.7; Evr 1.5;
⁶ Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.”
Ps 110.4; Evr 7.17-21;
⁷ El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,
Mat 26.39-44; Marc 14.36-39; Ioan 17.1; Ps 22.1; Mat 27.46-50; Marc 15.34-37; Mat 26.53; Marc 14.36; Mat 26.37; Marc 14.33; Luc 22.43; Ioan 12.27;
⁸ măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.
Evr 3.6; Filip 2.8;
⁹ Şi, după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice,
Evr 2.10; Evr 11.40;
¹⁰ căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după rânduiala lui Melhisedec.”
Evr 5.6; Evr 6.20;
¹¹ Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere.
Ioan 16.12; 2Pet 3.16; Mat 13.15;
¹² În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
Evr 6.1; 1Cor 3.1-3;
¹³ Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc.
1Cor 13.11; 1Cor 14.20; Efes 4.14; 1Pet 2.2;
¹⁴ Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.
Isa 7.15; 1Cor 2.14-15;

Evrei, capitolul 5