Marcu  

Capitolul 10
  • Desfacerea căsătoriei.
  • 1 Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.
  • Mat 19.1; Ioan 10.40; Ioan 11.7;
  • 2 Au venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta.
  • Mat 13.3;
  • 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
  • 4 „Moise”, au zis ei, „a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire şi s-o lase.”
  • Deut 24.1; Mat 5.31; Mat 19.7;
  • 5 Isus le-a zis: „Din pricina împietririi inimii voastre v-a scris Moise porunca aceasta.
  • 6 Dar de la începutul lumii „Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască.
  • Gen 1.27; Gen 5.2;
  • 7 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa.
  • Gen 2.24; Efes 5.31;
  • 8 Şi cei doi vor fi un singur trup.” Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup.
  • 9 Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
  • 10 În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus.
  • 11 El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea;
  • Mat 5.32; Mat 19.9; Luc 16.18; Rom 7.3; 1Cor 7.10-11;
  • 12 şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.”
  • Copilaşii.
  • 13 I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.
  • Mat 19.13; Luc 18.15;
  • 14 Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.
  • 1Cor 14.20; 1Pet 2.2;
  • 15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!”
  • Mat 18.3;
  • 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
  • Tânărul bogat.
  • 17 Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
  • Mat 19.16; Luc 18.18;
  • 18 „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
  • 19 Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
  • Ex 20; Rom 13.9;
  • 20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”
  • 21 Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
  • Mat 6.19-20; Mat 19.21; Luc 12.33; Luc 16.9;
  • 22 Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.
  • 23 Isus S-a uitat împrejurul Lui şi a zis ucenicilor Săi: „Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!”
  • Mat 19.23; Luc 18.24;
  • 24 Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!
  • Iov 31.24; Ps 52.7; Ps 62.10; 1Tim 6.17;
  • 25 Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!”
  • 26 Ucenicii au rămas şi mai uimiţi şi au zis unii către alţii: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
  • 27 Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
  • Ier 32.17; Mat 19.26; Luc 1.37;
  • Moştenirea vieţii veşnice.
  • 28 Petru a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”
  • Mat 19.27; Luc 18.28;
  • 29 Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie
  • 30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică.
  • 2Cron 25.9; Luc 18.30;
  • 31 Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
  • Mat 19.30; Mat 20.16; Luc 13.30;
  • Isus vesteşte moartea şi învierea Sa.
  • 32 Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple.
  • Mat 20.17; Luc 18.31; Mar 8.31; Mar 9.31; Luc 9.22; Luc 18.31;
  • 33 „Iată”, a zis El, „ne suim la Ierusalim şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâinile Neamurilor,
  • 34 care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.”
  • Cererea fiilor lui Zebedei.
  • 35 Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.”
  • Mat 20.20;
  • 36 El le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
  • 37 „Dă-ne”, I-au zis ei, „să şedem unul la dreapta Ta, şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.”
  • 38 Isus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
  • 39 „Putem”, au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: „Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu veţi fi botezaţi;
  • 40 dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”
  • 41 Cei zece, când au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
  • Mat 20.24;
  • 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai Neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.
  • Luc 22.25;
  • 43 Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru;
  • Mat 20.26-28; Mar 9.35; Luc 9.48;
  • 44 şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.
  • 45 Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”
  • Ioan 13.14; Filip 2.7; Mat 20.28; 1Tim 2.6; Tit 2.14;
  • Orbul Bartimeu.
  • 46 Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum şi cerea de milă.
  • Mat 20.29; Luc 18.35;
  • 47 El a auzit că trece Isus din Nazaret şi a început să strige: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
  • 48 Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
  • 49 Isus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!” Au chemat pe orb şi i-au zis: „Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.”
  • 50 Orbul şi-a aruncat haina; a sărit şi a venit la Isus.
  • 51 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Ce vrei să-ţi fac?” „Rabuni”, I-a răspuns orbul, „să capăt vederea.”
  • 52 Şi Isus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Îndată orbul şi-a căpătat vederea şi a mers pe drum după Isus.
  • Mat 9.22;
  Marcu, capitolul 10