Matei

Capitolul 14

Moartea lui Ioan Botezătorul.
¹ În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;
Marc 6.14; Luc 9.7;
² şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”
³ Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;
Marc 6.17; Luc 3.19-20;
⁴ pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”
Lev 18.16; Lev 20.21;
⁵ Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.
Mat 21.26; Luc 20.6;
⁶ Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.
⁷ De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.
⁸ Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
⁹ Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.
¹⁰ Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.
¹¹ Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.
¹² Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.
Înmulţirea pâinilor.
¹³ Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.
Mat 10.23; Mat 12.15; Marc 6.32; Luc 9.10; Ioan 6.1-2;
¹⁴ Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.
Mat 9.36; Marc 6.34;
¹⁵ Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”
Marc 6.35; Luc 9.12; Ioan 6.5;
¹⁶ „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, „daţi-le voi să mănânce.”
¹⁷ Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
¹⁸ Şi El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.”
¹⁹ Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.
Mat 15.36;
²⁰ Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.
²¹ Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
Umblarea pe mare.
²² Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.
²³ După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.
Marc 6.46; Ioan 6.16;
²⁴ În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.
²⁵ Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.
Iov 9.8;
²⁶ Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.
²⁷ Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”
²⁸ „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”
²⁹ „Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
³⁰ Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”
³¹ Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”
³² Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.
³³ Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
Ps 2.7; Mat 16.16; Mat 26.63; Marc 1.1; Luc 4.41; Ioan 1.49; Ioan 6.69; Ioan 11.27; Fapt 8.37; Rom 1.2;
³⁴ După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.
Marc 6.53;
³⁵ Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.
³⁶ Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.
Mat 9.20; Marc 3.10; Luc 6.19; Fapt 19.12;

Matei, capitolul 14